http://666semnulfiareisibiserica.blogspot.com
Numesc doua cai principale si multe secundare.
O cale principala este calea buna declarata de Isus Calea ingusta. Paralel cu aceasta exista Calea Largă sau calea rea despre care Isus a spus "duce la pierzare". Omul decide si isi alege calea. Unii după un timp apuca pe drumuri secundare, "intorochiate" si periculoase. In mersul lor se apropie cu drumul secundar de calea buna si aleg s-o continue catre vesnicie. Altii se depărtează chiar de calea larga, despre care aminteam ca este paralel cu drumul bun.
Indepartandu-se de calea larga ajung la sa comită fapte foarte grave, ucid , talharesc si multe alte rele.
Pe partea cealaltă se găsesc oameni care paradesc calea buna. Indepartandu-se de calea buna formeaza o grupare de fanaticii religiosi care fac aceleasi fapte groaznice pe care le comit cei din extrema opusa.
Asa cum ati amintit intre drumurile principale se gasesc multe cai si multi sunt pe ele.
Mai ramane un lucru. Sa obţin ceea ce îmi trebuie si anume nemurirea, pe care mai toţi teologii o declara pe primul loc in discursul frumos, tradiţional. Dar de la cuvântul rostit si pana la cel ce mă indentifica este o cale destul de lunga. Fericirea de care omul are nevoie nu o gasesti in teorii ce impovareaza interiorul uman (gandirea) si o robeşte, ci in adevarata libertate unde cugetul omului este capabil sa aleaga. Dumnezeu a pus inaintea omului viata si moartea. Totuşi recomandarea data este: "alege viata si vei trăii".
======================================================================
------------------------------------------------------------------------------------
Este greu sa cauti ceea ce nu sti ca ai pierdut.Daca gasesti un lucru pe care nu il cauti te miri cum de il gasit. Mai grav este cand nu se face verificarea la ceea ce ai avut odata si prin neatentie ai pierdut.
=======================================================================
-------------------------------------------------------------------------------------
Poporul Roman are o credinţa imprumutata.
Crestinismul are pe Christos, Fiul lui Dumnezeu. Acest Dumnezeu s-a descoperit lui Avraam, lui Isac, Iacov, iar mai tarziu indentificandu-se prin aceste nume. Pe urma apare Moise izbavitorul urmat de profetii mici si mari, si multimea de carturari si preoti. Tori acestea impreuna cu poporul Israel alcatuiesc Vechiul Testament, Legea si Psalmii.
De la Isus apare Noul Testament cu cele patru evanghelii pe care noi le folosim in disciplina crestina.
De notat este ca ambele scrieri sunt compuse in majoritatea cazurilor cu disciplina poporului Israel.
Poporul roman paraseste credinta stramoseasca a dacilor si romanilor, imbratisand noua credinta pornita din aprox. ani 320 printr-o unificare a credintelor popoarelor ce au fost cucerite si cu care se dorea a se traii in pace. Dar in ce-a mai mare parte se accepta credinta evreiasca unde il include pe Cristos ca Mesia crucificat si inviat.
Lucrurile sa para mai originale si sa le putem folosii in domeniul disciplinei am creat o credinta pur traditionala cu caracter evreiesc si am pus-o pe umenrii domnitorilor neamului nostru, pe care i-am prins cu usurinta datoriuta traditiei.
Credinta stramoseasca todeauna se va modifica si asa cum ati scris va produce acel conflict al cugetului care doreste sa se inchin printr-o credinta stabila.
Intreb cum ar fi acceptat poporul Dac, crestinismul si cum si-ar fi facut semnul crucii.
Cum ar fi acceptat Romanii crestinismul in secolul al II, ca se cerea inchinarea inaintea crucificatului.
Se intelege ca sa facut un amest, si s-a impact si capre si varza si ...
===================================================================
---------------------------------------------------------------------------------
OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO
